Frână, zzZBang!… şi urmările unui accident în România

Vă povesteam acum vreo două săptămâni, înainte să plec în concediu, că am avut un accident auto.

Accidentul
Practic nimic deosebit… fiind în drum către Sighişoara, la ieşire din Rupea Gară, am fost nevoit să frânez din cauza unei căruţe aflate pe drum. Cel din faţa mea a văzut-o mai târziu probabil, pentru că a frânat destul de brusc. Eu, la rândul meu am mai întârziat cu o fracţiune de secundă şi am frânat la fel de brusc. Domnişoara care conducea maşina aflată în spatele meu a avut probabil un lag sau doar admira peisajul pentru că am văzut-o cum se apropie ameninţător de repede în retrovizoare…. am eliberat frâna ca să-i fie impactul mai uşor şi…. zzZBang! Fiind totuşi o personă calmă, m-am dat jos din maşină, am constatat pagubele, am liniştit domnişoara şi am invitat-o să mergem împreună la Poliţie.
Mai departe ceva lacrimi şi plânsete (avea 12 puncte şi a mai primit 3 săraca…), timp pierdut la poliţie (~ o oră şi jumătate), primit hârţoagele şi continuat drumul până-n Sighişoara, respectiv mai departe în Mediaş; din păcate, o parte din obiectivele mele pentru ziua respectivă au eşuat din cauza timpului pierdut. Fiind totuşi o personă calmă, mi-am spus că nu le-am făcut atunci pentru a le face mai bine altă dată şi m-am întors cu bine acasă.

Asiguratorul
După câteva zile, pregătesc toate actele şi îmi fac timp să ajung la asigurator… la faţa locului, ghinion! Programul era doar până la 14:00, iar eu am ajuns pe la 15 fără… “Nu-i nimic! Şi mâine e o zi” îmi spun pentru consolare şi mă reîntorc a doua zi… după aproximativ 30 de minute de aşteptare aflu cu stupoare că îmi este necesară şi împuternicire de la firma de leasing! Fiind totuşi o personă calmă, plec… dau telefoanele de rigoare, aştept, primesc împuternicirea şi revin a doua zi.
De data asta totul în regulă, exceptând timpul de aşteptare… totul a durat cam o oră şi ceva în care mi-am repetat în continuu ce scria pe posterul din faţa mea: “Esti zen. Adica, pe româneste, nu te doare capul.” … din păcate nu a funcţionat.

Service-ul
Hotărât să rezolv problemele cât mai eficient, imediat după ce am luat constatarea de la asigurator am mers direct la service. Aici, oamenii de la Reno super de treabă, m-au programat pentru reparaţie în lunea imediat următoare. Până acum, nu trecuse decât o săptămână de la accident aşa că nu era bai… partea şi mai bună era că de luni intram în concediu două săptămâni şi cum nu aveam nevoie de maşina de serviciu o puteam lăsa liniştit în service.
În fine… las maşina şi plec în concediu liniştit că va fi timp suficient pentru reparaţie. Lunea imediat următoare, îmi sună telefonul şi sunt anunţat de către cel care mi-a preluat maşina că nu se mai poate face reparaţia conform programării pentru că nu au haionul pe stoc nicăieri în ţară. Am încercat din greu să înţeleg cum de s-a făcut programarea fără să existe piesa pe stoc însă nu am reuşit… inutil să comentez mai departe.

Proaspăt întors din concediu, deci şi mai calm decât de obicei, am mers la service, mi-am preluat maşina aşa cum o lăsasem şi voi aştepta diferenţa rămasă până la cele 15 zile în care piesa lipsă va ajunge în România…. după care voi mai aştepta ~ 4 – 5 zile ca să mi-o repare.

Deci pe cine să te enervezi? Şi ce poţi face? Să te consolezi… parcă nu-i bine. Să ţipi… parcă nici asta nu-i bine. Fiind totuşi o personă calmă, am decis să scriu articolul ăsta… oare o ajuta cu ceva la schimbarea lucrurilor în România? Nu cred… dar măcar poate le va da unora de gândit.